Anul care se încheie a debutat cu ecourile moral-politice negative ale societății cu privire la respingerea candidaturii noastre la Schengen, rezultat provocat în egală măsură de interesele electorale din Austria, de problemele absolut legitime privind securitatea granițelor, dar și de incompetența absolut ireală a “liderilor” de la București, incapabili să trateze cu precauție, perseverență și profesionalism un subiect atât de sensibil, grevat de atâtea variabile văzute și nevăzute. Nu doar că mocofanii de pe la Interne, Externe sau Palat s-au arătat incapabili, dar au și încercat să puncteze electoral, crescând așteptarea populară și generând frustrare. Atât s-a putut.
Mai târziu, în speranța că viitoarele generații de conducători vor fi mai luminate, coaliția PSD-PNL a adoptat, sub egida programului prezidențial “România educată” – fițuica aceea a carei întocmire a durat 9 ani – o legislație care, judecând după inițiator și criticile mediului academic, nu poate fi decât proastă. O presupusă lege fără viziune sau obiective, fără mize epistemice sau ontologice, fără măcar o filosofie limpede ca răspuns la întrebarea „ce vrem de la educație?” Cetățeni, profesioniști, experți, soldați, contribuabili? Așa că va fi greu să sperăm la generații mai bine pregătite pe viitor. Poate doar din meditații!
Vara a adus și o premieră benefică postdecembristă, constând în rocada premierilor între cele două partide. Ideea a fost utilă încă de la început, în ciuda criticilor isterice din diverse zone. Nu doar că tot contextul geopolitic reclama existența la București a unui interlocutor stabil și legitim în aritmetica parlamentară, însă de cele mai multe ori inconsecvența politicilor publice a fost cauza întârzierii României în recuperarea decalajelor față de Oocident. Principalul câștigător al schimbării de premier a fost PSD, care va organiza și gestiona scrutinele de anul viitor. Un al doilea câștig, poate singurul de remarcat, de data asta pentru noi totți, este păstrarea lui Cătălin Predoiu în garnitura guvernamentală, acesta asumându-și gestionarea extrem de grea a eșecului Schengen, după ridicolii săi înaintași, dar și după propriile succese obținute la Justiție anul trecut, odată cu ridicarea MCV sau adoptarea pachetelor fundamentale de legi pentru domeniu. În cele 6 luni de exercițiu, Cabinetul Ciolacu s-a remarcat prin inițiative legitime și necesare, dar implementate prost de un aparat administrativ deprofesionalizat. Incapacitatea instituțională generalizată a lovit din nou, nefurnizând decidentului politic studii de impact sau măcar argumente coerente pentru măsuri discutabile, de la reducerea tranzacțiilor cash la creșterea impozitării pentru IMM-uri, ori de la greșelile din proiectul de buget până la prorogarea reformei origanizațiilor și companiilor publice. În paralel, evaziunea din port și granițe păgubește încasările Statului cu echivalentul deficitului bugetar. Ghinion!
Între timp, cel mai prolific turist al Europei, dacă nu al lumii, și-a continuat prăbușirea în sondajele de opinie, prin opulentele vacanțe efectuate permanent pe diverse continente. Rezultatul nu constă doar în afectarea scorului PNL, ci, mai grav, în delegitimarea fotoliului prezidențial până la o cotă-record după 1989. Nici măcar Traian Băsescu nu stătea atât de prost în ultimul an de mandat, chiar după referendumul de suspendare, ceea ce constituie o performanță pentru actualul locatar de la Cotroceni. Așa e-n tenis!
Deși tema în sine nu este una majoră la nivel național, absolvirea de vină si eliberarea primarului sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, condamnat pe nedrept în dosarul incendiului de la Colectiv, readuce cumva justiția, chiar cu întârziere, în drepturile ei. Asta pentru că, deși “a fost necesar sa moară oameni”, formulele politice artificiale impuse imediat după tragedia din 2015 și-au dovedit neputința, ticăloșia și ipocrizia. Dovada cea mai clară este tragedia similară de zilele acestea, din Prahova, unde se pare ca nici geaca roșie nu se mai plimbă prin piață, nici corupția nu mai ucide, iar la girafa de la muzeul Antipa nu se mai adună fasciștii cu plăcuțe suedeze și “ciuma roșie” în gură. Deh, România normală…
Problema cea mai mare provocată de aceste fenomene, având în centru dubla măsură a “oamenilor noi” este afectarea echilibrului politic, prin îndepărtarea curentelor civice autentice și fără epoleți pe piele. Naivii care au ieșit după fentă să lupte cu OUG13, de pildă, pe care evident că nu o citiseră, nu vor mai fi la fel de ușor de manipulat când teme reale pentru democrație vor fi în pericol. Iar asta e rău, pentru că democrația reprezentativă trebuie să însemne negocieri între aleși pentru împăcarea si armonizarea intereselor celor reprezentați. Asta au înțeles englezii după “Revoluția glorioasă” de la 1688, punând bazele unui sistem modern, în scopul diminuării clivajului social și a riscului de război civil. Din păcate, în România, din 2004 până azi, ocupanții celei mai înalte funcții au alimentat clivajele și instrumentalizat orice prilej dramatic pentru propriile interese, fără să țină cont de interesele societății și fără vreo intenție să arate atributele spre care aspiră toți oamenii de Stat: demnitate, onoare și curaj. Astfel, după țepele promise de Băsescu în 2004, prin 2008 PDL avea sloganul consfințit printr-o manea – “Ei cu ei, noi cu voi”, urmând să operaționalizeze sistemul care să aresteze adversarii politici. Mai recent, liderii PNL și USR țopăiau voioși, la adăpostul indulgentului surâs prezidențial, agitând cătușe și urlând desfigurați sentințe cu pușcăria (“Cine nu sare ia condamnare”). Iată de ce nu trebuie să ne mire succesul AUR, care a copiat și perfecționat modelul PNL, dar mai ales al USR, desăvărșit la capitolul agresivitate și ridicol de Diana Șoșoacă. V-au deranjat imaginile din parlament, de la dezbaterea pe buget? Cam asta este România educată.
În fine, cea mai recentă și gravă temă a finalului de an este legislația cu grave probleme de constituționalitate, pregătită prin Codul Urbanismului de “urmașii Brătienilor”. Acuzată deopotrivă de presă, ONG-uri și oamenii de afaceri că propune forme mascate de confiscare și naționalizare, prin afectarea dreptului de proprietate, reglementarea binecuvântată de coaliția bucureșteană PNL-USR-PMP, în scopul extinderii dezastrului administrativ din Capitală în toată țara, va asigura pagube economice precum cele deja știute și consemnate de experți. Paradoxal e că actul normativ a fost cauționat prin trimiterea în Parlament și de premierul PSD. Ceea ce îmi amintește de similitudinile lui 2023 cu anul 2003 sau 2013, când Adrian Năstase, respectiv Victor Ponta, încercau gesturi de simpatie, afiliere și politețe la abordări progresiste și relații de “garantare” cu diverși parteneri. Rezultatul îl cunoaștem: 20 de ani “de pseudo-dreapta” la Cotroceni. Să trăiți bine!