Creșterea poverii fiscale, impozitele tot mai mari, schimbările frecvente ale legislației și impredictibilitatea economică din România determină tot mai mulți antreprenori să își transfere afacerea în alte țări.
Mulți dintre aceștia se confruntă cu un climat de afaceri tot mai instabil, în care deciziile guvernamentale sunt adesea imprevizibile și fluctuează în funcție de politică. Măsurile fiscale, precum creșterea impozitelor și taxelor, dar și modificările frecvente ale reglementărilor economice, pun o presiune semnificativă pe companii, făcându-le să se gândească la relocarea afacerii în state cu politici fiscale mai favorabile.
Astfel, interesul antreprenorilor români pentru soluții de optimizare fiscală și relocarea rezidenței fiscale a crescut semnificativ în ultimii ani, cu peste 50%, pe fondul modificărilor legislative și al dorinței de a beneficia de medii fiscale mai favorabile, arată datele societății de avocatură Buju Stanciu și Asociații. Țări ca Emiratele Arabe Unite (EAU), Singapore, Irlanda, Elveția, Olanda și Cipru au printre cele mai avantajoase politici fiscale și un climat de afaceri stabil.
Antreprenorii urmăresc mutarea rezidenței fiscale în alte țări pentru o serie de motive, printre care reducerea poverii fiscale, mai ales că țări precum Ungaria, cu o cotă de impozit pe profit de 9%, oferă avantaje semnificative față de cota de 16% din România. Totodată, antreprenorii sunt atrași de stabilitate și predictibilitate legislativă, în condițiile în care jurisdicțiile cu politici fiscale stabile permit crearea de planuri de business termen lung fără teama unor schimbări bruște. Nu în ultimul rând, facilități fiscale specifice îi conving pe mulți antreprenori să fie interesați de schimbarea rezidenței fiscale, având în vedere că unele state oferă deduceri sau scutiri fiscale pentru anumite industrii sau activități.
“Schimbarea rezidenței fiscale din România a devenit un subiect de interes major pentru antreprenorii locali, iar în 2025 ne așteptăm ca acest fenomen să se intensifice. Principalele motive pentru această tendință sunt legate de presiunea fiscală crescută, dorința de a accesa piețe mai competitive și de a beneficia de regimuri fiscale mai favorabile în alte jurisdicții. În ultimii ani, România a adoptat măsuri de consolidare fiscală, cum ar fi majorarea taxelor sau limitarea deducerilor fiscale, ceea ce a creat un mediu mai puțin favorabil pentru antreprenori. De asemenea, incertitudinea legislativă fiscală și modificările frecvente ale codului fiscal contribuie la nesiguranța mediului de afaceri. Mulți antreprenori români din IT și freelancing adoptă modele de afaceri care nu necesită o prezență fizică fixă, ceea ce le permite să își relocheze rezidența fiscală în țări mai avantajoase”, explică Marius Stanciu, avocat și partener al societății de avocatură Buju Stanciu & Asociații.
Țările care oferă cele mai bune facilități fiscale
Printre țările cu cele mai bune facilități fiscale, dar și predictibilitate pentru antreprenori se află Emiratele Arabe Unite, Irlanda, Elveția, Singapore și Cipru. Iată ce oferă fiecare:
Emiratele Arab Unite:
• Sunt recunoscute pentru multitudinea de facilități fiscale, dar pentru politici fiscale predictibile și orientate spre investitori, precum și acces la piețele din Orientul Mijlociu și Asia.
• În această țară nu există impozit pe salarii sau dividende pentru persoanele fizice.
• Recent, țara a introdus un impozit pe profit de 9%, însă acesta se aplică doar afacerilor cu venituri globale de peste 375.000 AED (100.000 USD), ceea ce înseamnă că pentru IMM-uri, firme cu venituri de până în 100.000 USD, nu există impozit pe profit.
• Există un număr mare de zone libere (free zones), care oferă numeroase beneficii. Printre acestea se află scutirea totală de impozit pe venit și profit pentru companiile înregistrate, lipsa obligației unui partener local, pentru a deține o companie, spre deosebire de alte forme de înregistrare în afara zonelor libere, repatrierea integrală a capitalului și profiturilor fără restricții valutare și scutirea de taxe vamale pentru importuri și exporturi din zona liberă.
Irlanda
• Are un impozit pe profit de 12,5%, fiind una dintre cele mai mici cote din UE.
• Are un regim de proprietate intelectuală care permite deduceri semnificative pentru investițiile în cercetare și dezvoltare (R&D).
• Veniturile generate din drepturi de autor sau invenții brevetate pot fi impozitate cu o cotă efectivă de 6,25%, semnificativ mai mică decât cota generală de 12,5%. Această facilitate este disponibilă în cadrul regimului cunoscut sub numele de Knowledge Development Box (KDB), primul din Uniunea Europeană care respectă integral cerințele BEPS (Base Erosion and Profit Shifting) stabilite de OCDE;
• Cheltuielile legate de achiziția, dezvoltarea sau îmbunătățirea activelor de proprietate intelectuală sunt deductibile în proporție de 100%. Deductibilitatea se poate aplica atât pe baza costului achiziției, cât și pe baza amortizării economice a activelor.
Olanda:
• Impozitul pe profit este de 25,8%, dar există o cotă redusă de 19% pentru veniturile de până la 200.000 de euro.
• Are facilități pentru holdinguri: regimul de scutire a participațiilor permite societăților de tip holding să evite dubla impozitare, scutind de taxe atât dividendele primite de la filiale, cât și câștigurile din vânzarea participațiilor.
• Oferă stimulente pentru inovație: reduceri fiscale pentru proiectele de cercetare și dezvoltare prin regimul „Innovation Box”. Veniturile generate de activele de proprietate intelectuală calificate sunt impozitate cu o cotă redusă de 9% (față de cota standard de 25,8%). Activele eligibile includ brevete, software și alte inovații dezvoltate prin activități de cercetare și dezvoltare.
• Are una dintre cele mai extinse rețele de tratate pentru evitarea dublei impuneri, semnate cu peste 100 de țări.
• Datorită legislației favorabile, societățile pot deduce dobânzile asociate împrumuturilor utilizate pentru investiții sau alte activități de afaceri, cu anumite limitări care țin de directivele anti-evaziune ale UE (ATAD).
Cipru:
• Impozitul pe profit este de 12,5%, similar cu cel din Irlanda.
• Regimul fiscal pentru nerezidenți din Cipru oferă avantaje semnificative, în special prin statutul de “non-domiciliat” (non-dom). Persoanele fizice care devin rezidenți fiscali în Cipru, dar nu au domiciliul în această țară, beneficiază de scutiri importante de taxe. De exemplu, cu excepția vânzării de proprietăți imobiliare situate în Cipru, câștigurile de capital nu sunt impozitate, scrie adevarul.ro.
Elveția:
• Impozitul pe profit este între 11% și 21% – variază de la canton la canton, cele mai scăzute fiind în Zug și Lucerna.
• Are faciliăți pentru holdinguri. Veniturile din dividende și câștigurile de capital generate de participațiile în alte companii pot fi scutite de impozit. Impozitul efectiv pentru companiile de tip holding poate ajunge aproape de 0%.
• Deductibilitate ridicată pentru cheltuielile legate de cercetare și dezvoltare. Facilități fiscale speciale pentru veniturile din brevete și alte active intelectuale (în unele cantoane).
• Cele mai multe cantoane percep impozite pe avere, dar la cote reduse (în general, sub 1% din valoarea netă).
Singapore:
• Țara din Asia are un impozit pe profit de 17%, dar cu deduceri fiscale generoase pentru start-up-uri și proiecte de inovație. Astfel, veniturile de până în 73.000 USD sunt complet scutite de impozit, pentru primii trei ani de funcționare.Veniturile între 73.000 USD și 150.000 USD sunt impozitate la o rată redusă de 8,5%.
• Veniturile obținute din surse externe sunt scutite de impozit dacă sunt repatriate în Singapore și îndeplinesc anumite condiții (de exemplu, impozit minim plătit în țara de origine).
• Regimul „Pioneer Status” oferă scutire completă de impozit timp de până la 15 ani pentru companiile care investesc în industrii prioritare (tehnologie, biotehnologie, producție avansată).
Cât de ușor sau greu este pentru o firmă să își mute rezidența fiscală în alte țări
Relocarea rezidenței fiscale poate fi un proces simplu sau îngreunat de complexitatea procedurilor legale și administrativ. Fiecare jurisdicție are propriile cerințe privind înregistrarea și funcționarea companiilor străine, ceea ce poate implica proceduri birocratice complexe. Procesul poate dura între câteva luni și peste un an, în funcție de complexitatea activităților companiei și de reglementările implicate. Acest proces vine și cu o serie de cheltuieli, pentru înființarea unei noi entități, consultanță juridică și fiscală, precum și costurile operaționale în noua jurisdicție. În plus, multe jurisdicții solicită o prezență economică reală, cum ar fi angajați locali, birouri și activități operaționale, pentru a acorda beneficiile fiscale.
Totodată, există riscuri de conformitate, mai ales că trebuie respectată atât legislația fiscală a țării de origine, cât și pe cea a noii jurisdicții, pentru a evita dubla impozitare sau sancțiuni.
Deși interesul pentru mutarea rezidenței fiscale este în creștere, OCDE și Uniunea Europeană introduc reglementări mai stricte pentru a combate relocările fiscale artificiale, precum regulile BEPS (Base Erosion and Profit Shifting) ale OCDE și Directiva ATAD (Anti-Tax Avoidance Directive) a UE.