Telescopul Hubble surprinde un înger de zăpadă cosmic creat de o stea tânără și strălucitoare. Creată de o stea tânără, regiunea bipolară de formare a stelelor Sharpless 2-106 din această imagine Hubble descrie cât de intens poate deveni procesul de formare a stelelor, arătând precum un înger de zăpadă ceresc.
Sharpless 2-106, cunoscută și sub numele de S106, este o regiune de formare a stelelor aflată la 2.000 de ani-lumină distanță, în constelația Cygnus. Aceasta este o nebuloasă bipolară remarcabilă, cu o lățime de aproximativ 2 ani-lumină, situată într-o zonă relativ izolată a Căii Lactee.
Imaginea surprinsă de Telescopul Spațial Hubble dezvăluie structura unică a S106, supranumită poetic „îngerul de zăpadă ceresc” datorită formei sale asemănătoare unor aripi. Aceasta ilustrează începuturile tumultuoase ale formării stelelor, procesul care modelează universul nostru, potrivit livescience.com.
Sharpless 2-106: O „nebuloasă înger” în plină creație stelară
La inima nebuloasei se află S106 IR, o stea tânără și masivă, de 15 ori mai mare decât Soarele. Aceasta se află în ultimele etape ale formării, expulzând jeturi puternice de material la viteze mari, ceea ce creează structura bipolară distinctivă.
Materialul expulzat de stea interacționează cu gazul și praful din jur, încălzindu-le la temperaturi extreme, de până la 10.000 de grade Celsius (18.000 de grade Fahrenheit). Hidrogenul gazos devine ionizat și emite o strălucire spectaculoasă, conferind nebuloasei aspectul său fascinant.
Aripile „îngerului” și structura nebuloasei
Imaginea dezvăluie doi lobi gemeni de gaz incandescent, colorați în albastru, care se extind de o parte și de alta a stelei centrale, formând „aripile” caracteristice. Separând acești lobi se află un culoar dens de praf roșu, care oferă nebuloasei forma sa de clepsidră.
Acest praf rece și opac este suficient de dens pentru a ascunde aproape complet vederea stelei centrale, însă lumina acesteia reușește să strălucească timid printr-o zonă mai puțin densă, ușor descentrată în imagine.
Pe măsură ce S106 IR continuă să ejecteze materie, aceasta își va pierde treptat din masă. În timp, steaua va atinge un echilibru și se va transforma într-o stea de secvență principală stabilă, asemănătoare cu Soarele nostru.