De câteva luni de zile comunitatea internațională asistă în mod pasiv la prigoana împotriva ierarhilor și preoților ortodocși din Ucraina, care sunt amenințați, percheziționați, arestați, deposedați de cetățenie, iar acum sunt amenințați cu deportarea. Totul se desfășoară sub coordonarea serviciilor secrete ale lui Zelenskiy, care le fabrică preoților dosare de colaborare cu Rusia, pe baza unor așa-zise probe pe care tot ei le-au plantat în biserici și mănăstiri, conform mărturisirilor celor mai curajoși slujitori ai Bisericii care reclamă public oroarea din țara vecină, în speranța măcar de ajutor frățesc. Iar acest ajutor nu poate veni de la ortodocșii din est, deoarece chiar Rusia e cauza prigonirii lor, în vest sunt catolicii polonezi, care participă la prigoană prin liderii lor politici, iar catolicii și reformații unguri au denunțat atacurile de pe poziția unor creștini responsabili, dar doar atât. Speranța ortodocșilor ucraineni se îndreaptă astfel către România, cea mai mare țară ortodoxă din NATO-UE, a cărei diplomație ar trebui să ofere sprijin urgent pentru blocarea ororilor din Ucraina.
Încă din noiembrie 2022 un raport al ONU reclama atrocitățile contra ortodocșilor din Ucraina notând că ”(…) între 1 februarie și 30 iulie 2022, autoritățile locale din cel puțin șapte comunități teritoriale din mai multe provincii au suspendat activitățile Bisericii în timpul legii marțiale “fără a oferi o justificare clară pentru o astfel de interdicție”, ceea ce încalcă standardele internaționale privind drepturile omului. “O astfel de atitudine nefavorabilă față de Biserica Ortodoxă Ucraineană poate constitui o măsură discriminatorie pe motiv de religie sau de apartenență la un anumit grup religios”, se arată în raportul ONU.” (stiripesurse)
Nici măcar un singur oficial român nu s-a sesizat să reclame regimului Zelenskiy în baza raportului indubitabil, fapt ce a generat la câteva zile distanță întețirea prigoanei antiortodoxe, prin percheziții violente ale bisericilor și mănăstirilor, respectiv prin emiterea unui decret în 2 decembrie de către Zelenskiy, care interzice ”grupurile (!) religioase afiliate Rusiei”, deși Biserica Ortodoxă Ucraineană se separase de Moscova în mod oficial încă din luna mai 2022, condamnând la pachet agresiunea rusă. Pe 28 decembrie 2022, încurajat de faptul că nimeni din mediul diplomatic internațional n-a condamnat gesturile sale samavolnice împotriva ortodocșilor (și nimeni din România!), Zelenskiy retrage cetățenia ucraineană a 13 înalți ierarhi ortodocși, care sunt amenințați în mod consecutiv în aceste zile chiar cu deportarea! Persoanele vizate sunt mitropoliți, vicari, arhiepiscopi, episcopi și protoierei ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene, printre ei aflându-se și Mitropolitul Meletie al Cernăuților și Bucovinei, iar toți aceștia nu mai pot să-și deschidă conturi, să fie proprietari de bunuri, acțiuni, să desfășoare operațiuni financiar-economice pe teritoriul Ucrainei. Acești înalți slujitori ai bisericii au căpătat statut de ”paria”, ajungând la mila credincioșilor, care e previzibil că vor fi și ei persecutați dacă vor îndrăzni să-și ajute păstorii, iar operațiunea nu e condamnată în România decât de câteva entități de presă ce mai găzduiesc voci ale unor intelectuali ortodocși care-și fac datoria (Dorel Vișan și Dan Puric) sau de câțiva preoți curajoși ce se roagă prin bisericile românești pentru frații ortodocși din Ucraina. Această situație e o mare rușine pentru liderii politici români, cei care se închină prin biserici și jură credință Bisericii Ortodoxe, dar e chiar un mare păcat pentru înalții noștri ierarhi care deocamdată preferă muțenia, de frica repercusiunilor previzibile ce se vor abate asupra lor în cazul în care vor lua atitudine.
În mod evident ce se întâmplă acum în Ucraina vizează reprimarea brutală a rusofonilor, ce reprezintă peste o treime din populație și sunt ortodocși, dar mie mi-e clar și-n baza informațiilor pe care le dețin că operațiunea descrisă azi e parte dintr-o strategie mai amplă ce vizează întregul areal ortodox, cu România, Bulgaria, Grecia, Serbia și Moldova, ca țări incluse. Toată această strategie e generată de relațiile frățești ale acestor popoare cu ortodocșii ruși, consolidate în deceniile de prigoană spirituală, neviciate în fondul lor de perioada comunistă ce impunea ateismul. Cei care caută dominația geopolitică la frontierele NATO au priceput demult că aici sunt înrădăcinate puternic incompatibilități culturale cu lumea lor, generate de religia noastră ortodoxă, iar acum, pe fundalul războiului din Ucraina, consideră că ar putea da atacul decisiv și pe terenul spiritualității noastre care, printre altele, ați văzut că nu-i prizabilă nici măcar pentru spațiul Schengen. Lașitatea liderilor noștri politici și spirituali îi ajută pentru moment pe ”atacatori” să gândească că ar putea implementa strategia vizată, dar ăsta e un calcul greșit de data asta. Ucrainenii sau românii, alături de ceilalți ortodocși, pot rezista sărăciți, umiliți, prigoniți, dar nu pot trăi fără Dumnezeu și Biserică, iar când vor înțelege că pot fi condamnați la o asemenea viață, vor fi gata de mari revolte, pe care strategii ”fără-de-Dumnezeu” nici nu și le pot măcar închipui.