În esență, asta se conturează în urma negocierilor dintre liderii celor patru partide. Un executiv de strânsură, creat pur și simplu din necesitatea de a-i contracara pe suveraniști și care va fi aruncat pe horn după alegerile prezidențiale. De ce cred eu că asta se va întâmpla și ce urmăresc în definitiv decidenții politici.
Ei așteaptă să treacă viitura. Încearcă să depășească cu bine examenul prezidențialelor. Se fac eforturi nu în direcția bunei guvernări. Scopul principal este eliminarea lui Călin Georgescu. Pentru atingerea acestui obiectiv, autorii loviturii de stat și beneficiarii acesteia și-au luat un răgaz de câteva luni. În cele câteva luni, ei speră că vor fi identificate suficiente probe sau pseudo-probe care să poată conduce cumva la scoaterea din joc a celui care a câștigat detașat primul tur al prezidențialelor. Guvernarea în sine trece în plan secund și tocmai din acest motiv avem de-a face cu o coaliție temporară, care ne va oferi un guvern de sacrificiu și atâta tot. Pe ce îmi bazez aceste afirmații?
La Palatul Victoria s-a vorbit prea puțin, mai mult de ochii lumii, despre programul de guvernare, care ar fi trebuit să fie prioritatea zero. Negocierile s-au concentrat pe împărțirea celor 16 ministere. PSD urmează să primească șapte, PNL, 5, USR, 2, UDMR, 2. În 20 decembrie, începând de la ora 14.00, se formează noul Parlament, deputații și senatorii urmând să-și depună jurământul, după care începe împărțirea funcțiilor. Pe surse, știm de pe acum că liderii celor patru partide evită să-și asume conducerea guvernului. Respectiv funcția de premier. Pozițiile cheie din guvern, tocmai fiindcă este un guvern temporar, de sacrificiu, vor fi în consecință adjudecate de personaje din eșalonul secund. Marcel Ciolacu, de exemplu, preferă în aceste condiții, până la soluționarea prezidențialelor, să preia poziția de președinte al uneia dintre cele două Camere. Bolojan țintește la președinția celeilalte. Și tot așa, de sus în jos, își vor împărți toate pozițiile din Parlament.
Majoritatea parlamentară care se formează va susține un executiv care va încerca, târâș-grăpiș, să mențină statul pe linia de plutire. Dacă experimentul nu va reuși, cei care urmează să preia portofoliile și poziția de premier își vor turna cenușă în cap, fiind măturați, așa cum se prevede din capul locului, din executivul României. După prezidențiale abia, în funcție de rezultate, am putea avea un guvern relativ stabil, susținut probabil de mai puține partide și conceput pentru a asigura administrația centrală pe o perioadă mai lungă.
Guvernul de strânsură este destul de greu de conceput și de bătut în cuie, întrucât candidații la acest executiv de sacrificiu sunt puțini și chiar și aceștia se codesc să-și asume o aventură din care nu pot ieși altfel decât șifonați.
un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist