Un nou studiu dezvăluie o parte dintre cei mai importanți factori care influențează vârsta la care este diagnosticată tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Potrivit cercetătorilor, un IQ mai ridicat este asociat un diagnostic mai târziu al bolii, potrivit Science Alert, conform Mediafax.
Echipa, formată din cercetători de la University of Western Ontario și Queen’s University din Canada, a analizat date provenite de la 568 de copii și tineri, cu vârste cuprinse între patru și 22 de ani, diagnosticați cu ADHD. Au fost analizați și alți factori în afară de vârstă, precum sexul și statutul socioeconomic.
Cercetarea a arătat că un statut socioeconomic mai ridicat este legat de diagnosticarea mai târzie a ADHD. De asemenea, modul în care comportamentul ADHD se manifestă în exterior la fiecare individ influențează diagnosticarea – la persoanele care internalizează simptomele, aceasta are loc, de obicei, mai târziu.
„În primul rând, am constatat că un IQ mai ridicat indică o vârstă mai înaintată de diagnosticare a ADHD”, scriu cercetătorii în studiu. „În al doilea rând, am constatat că simptomele hiperactive-impulsive și simptomele de externalizare au fost legate de diagnosticarea mai timpurie atât la băieți, cât și la fete”.
Persoanele cu ADHD prezintă diferențe în modul în care se mișcă, se concentrează și își controlează impulsurile. Afecțiunea poate avea un impact semnificativ asupra învățării și dezvoltării copiilor, motiv pentru care cu cât diagnosticul este stabilit mai devreme, cu atât este mai bine.
Diagnostic târziu sau lipsa unui diagnostic
Un diagnostic târziu sau lipsa unui diagnostic poate duce la probleme comportamentale și la performanțe școlare sub nivelul așteptărilor. În timp ce studiile anterioare au sugerat că există adesea un diagnostic tardiv atât pentru fete, cât și pentru copiii cu un IQ ridicat, aici cercetătorii au dorit să analizeze ambii factori împreună.
Impactul IQ-ului asupra vârstei
În timp ce cercetătorii se așteptau ca impactul IQ-ului asupra vârstei de diagnosticare să fie mai vizibil la fete, pe baza cercetării anterioare, acest lucru nu a fost confirmat de date – atât fetele, cât și băieții au fost afectați mai mult sau mai puțin în același mod.
„Studiile viitoare ar trebui să includă și persoane care nu sunt diagnosticate, deoarece acest lucru poate duce la includerea fetelor ale căror diagnostice au fost ratate din cauza factorilor descriși în studiu”, scriu cercetătorii.
Descoperirile oferă profesioniștilor din domeniul sănătății și părinților câteva indicații utile atunci când vine vorba de recunoașterea ADHD: copiii care par mai inteligenți sau care sunt mai capabili să își ascundă simptomele au mai multe șanse să fie trecuți cu vederea.
„Clinicienii ar trebui să fie conștienți de aceste diferențe individuale și de factorii demografici, iar aceștia ar trebui luați în considerare atunci când se dau diagnostice”, scriu cercetătorii.
Studiul a fost publicat în British Journal of Clinical Psychology.