De data asta, influencerii și oamenii de media au început să-și dea ochii peste cap și să reproșeze poporului că e prost fiindcă discută despre casele de marcat de la Auchan, în loc să se concentreze pe dosarele din justiție sau despre cine va conduce DNA și ÎCCJ.
Moraliștii noștri s-au lansat încă o dată în exercițiul lor preferat, condamnarea cetățeanului de rând și apărarea instituțiilor puterii – în cazul acesta, a marilor comercianți care treptat renunță de tot la casieri. De ce clienții trebuie să presteze muncă neplătită pentru comercianți care fac astfel profit mai mare pe seama lor, ce șanse de reangajare au niște casieri și casiere care au trecut de 50 de ani sau sunt din categorii vulnerabile ale societății, cum se pot descurca într-un magazin fără casieri clienții cu probleme de sănătate, cei vârstnici, care nu au card bancar – toate acestea sunt mărunțișuri care n-ar trebui discutate, ne învață influencerii, pentru că fură atenția de la ce contează cu adevărat în România.
Unul se face că plânge pe umărul casierelor
Unul se face că plânge pe umărul casierelor, prefăcându-se că-i pasă cât de ingrată e munca lor repetitivă de care acum vor fi izbăvite, alta se face că nu pricepe chestiunea („țipăm după digitalizare, dar când se pune problema să pierdem casierul facem scandal”), în timp ce psihiatrul pop de serviciu pe Facebook îi acuză pe clienții care vor păstrarea casierilor că au complexe de superioritate când merg la cumpărături sau sunt frustrați sexual. Nemulțumirea moraliștilor e însă că, în loc de tema cu pricina, care dă apă la moară populiștilor din AUR și PSD, oamenii nu se preocupă suficient de problemele din justiție, de cine trebuie sau nu să conducă Parchetul și DNA, de corupție și plagiatele politicienilor, numai teme una și una, care ar fi scos demonstranții în stradă pe vremea lui Ponta sau Dragnea.
Este adevărat că în ultima vreme s-a acumulat o serie neobișnuit de mare de dosare eșuate ale justiției, care au dat tot atâtea lovituri speranței oamenilor că justiția pe care au apărat-o în stradă a meritat efortul lor. Este într-adevăr dezgustător că judecătoarea care candidează la șefia ÎCCJ a dat verdict cu suspendare pentru un act sexual cu un minor, pe motiv că victima ar fi consimțit.
Procese obositor de mediatizate s-au încheiat în ultima vreme cu achitări sau prescrieri
Procese obositor de mediatizate, cum ar fi cele legate de Hexi Pharma, Gabriel Oprea în dosarul Gigină, medicii Beuran sau Burnei, s-au încheiat în ultima vreme cu achitări sau prescrieri, deși pe când țineau prima pagină a ziarelor părea că toată setea de dreptate a românilor s-a concentrat în ele și că de verdictele lor va depinde dacă România o să mai fie sau nu considerată stat de drept.
Numai că magistrații sunt o castă aparte, total intangibilă, spre deosebire de politicieni, iar drepturile lor, veniturile și pensiile lor speciale îi pun mai presus decât pe toți „specialii” din România. Ce anume i-ar mai mobiliza pe oameni să reacționeze la reușitele sau eșecurile profesionale ale acestei caste, după ce toți anii de mare ofensivă anticorupție n-au făcut decât să schimbe la putere o ceată de hoți și clienții lor politici cu o alta? Ultima oară când electoratul a crezut o păcăleală de proporții despre justiție a fost când președintele Iohannis l-a momit să vină la demagogicul referendum din 2019, care promitea interzicerea adoptării de către guvern a ordonanțelor de urgență pe teme de justiție, pentru ca apoi guvernele lui să fie primele care au încălcat „voința poporului”.
La fel de irelevant e dacă vreun partid sau lider încearcă să exploateze sau nu acest mic scandal cu casele de marcat. E irelevant că AUR s-a repezit să îndemne la boicotarea Auchan sau că PSD s-a gândit cum ar fi dacă firmele ar da reduceri clienților care fac pe casierii. Nici măcar puncte electorale nu pot aduce aceste acțiuni ale lor de PR, ci dimpotrivă, vor adăuga încă un element la imaginea unor politicieni inutili, care nu știu, nu pot, nu vor să-i apere niciodată pe oamenii obișnuiți de niciunul din lucrurile care le fac viața mai grea. Așa cum a fost și la discuțiile despre pensii speciale, spitale noi, apă caldă și căldură în orașe, România Educată, Schengen, Bîstroe, plângerile fermierilor pe tema cerealelor din Ucraina și alte temeiuri de promisiuni deșarte.
‘Ce să comentezi, patronul are 100 ca tine la ușă’
Un prezentator tv a remarcat că, deși personalul din supermarketuri încasează salarii mici, „n-am văzut casieri care să-și ceară drepturile în stradă, să pună presiune pe patronii care au profituri comparabile cu orice altă țară europeană dar le oferă salarii la jumate”. Respectiva vedetă se face că nu pricepe că un astfel de protest n-ar face decât să stârnească disprețul acelorași influenceri, cu aceleași argumente prefabricate (nu-ți convine? emigrează) și să atragă concedierea rebelilor, pentru că în România nu există sindicate capabile să apere interesele lucrătorilor privați, iar statul nu va ține niciodată partea unor angajați prost plătiți, atâta vreme cât angajatorul poate amenința oricând că-și mută afacerea.
„Ce să comentezi, patronul are “100 ca tine la ușă” și te dă afară, în România nu ai nici un sprijin, iar de lichidități personale nu poate fi vorba, la asemenea salarii abia se pot acoperi cheltuielile lunare”, a răspuns careva la postarea vedetei. Sau uitați-vă cum arată festivalul de comentarii de pe pagina Ikea, după ce a ieșit la iveală ce ofertă de salarii a făcut compania pentru potențialii angajați din Timiș. De asta nu-i mai interesează pe oameni – necum să mai iasă în stradă pentru ele – arzătoarele teme despre șefia parchetelor, care corupt sau hoț a mai fost scăpat de justiție sau ce chichițe vor intra în legea cu pensiile speciale în așa fel încât beneficiarii să fie afectați cât mai puțin.
Conștiința lipsei de putere colective în fața unei guvernări eternizate la putere și fără alternativă reală (inclusiv votanții AUR știu bine asta), oboseala, descurajarea și lehamitea s-au înrădăcinat treptat în societate. De asta a și ieșit România pe ultimul loc la ultimul Eurobarometru, și la susținerea pentru Ucraina, și la susținerea pentru tranziția la energia verde și reducerea consumului de energie. Acest Eurobarometru, și el comentat îndelung ca fiind o expresie a prostiei și a răutății românilor, a fost de fapt un sondaj de opinie despre calitatea guvernării din România și despre ce speranțe au oamenii că politicile aplicate de actuala putere îi pot ajuta să-și îmbunătățească viața, să iasă din sărăcie și subdezvoltare.
Și de asta, cel mai respingător argument din toate discuțiile este cel care îi îndeamnă pe nemulțumiți să tacă de tot. Cel mai bine ar fi să vă țineți gura, să nu vă luați nici de actuala guvernare, nici de companiile private, să nu ziceți nimic despre costul vieții, inflație, facturi, salarii, condiții de muncă, fiindcă altfel profită dușmanii democrației, scade coeziunea socială în jurul conducătorilor, ceea ce e foarte grav, mai ales acum când e război; stricați imaginea României în lume cu văicărelile voastre defetiste. Nu doar că preocupările voastre sunt meschine și nu interesează pe nimeni; nici nu trebuie să mai vorbiți despre ele, ca nu cumva să dați apă la moară extremiștilor, suveraniștilor, conspiraționiștilor, pesediștilor, corupților, comuniștilor, rușilor, chinezilor sau ce alți inamici ai momentului o să vă mai indice lumea bună.