Datele unui raport nedatat și ținut ascuns de autorități ar putea explica eșecul campaniei de vaccinare anti-Covid din România.
Ascunderea adevărului în privința efectelor adverse, punerea într-o statistică secretă a celor care au suferit grav din cauza vaccinului și despre care nici acum nu se știe în ce stare se află, s-a dovedit a fi o tactică în favoarea curentului antivaccinist. Bogdan Oprea, fostul purtător de cuvânt al ministerului Sănătății, a declarat pentru Libertatea că nu poate uita cum Valeriu Gheorghiță, care coordona întreaga ofensivă anti-Covid, „s-a enervat când am comunicat public de la Ministerul Sănătății primul caz de efect advers – o femeie cu pareză facială. Gheorghiță spunea că e atac de panică, dar noi aveam pe masă diagnosticul cu parafa unui neurolog”.
Raportul de activitate al Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 pentru anii 2020 – 2022 a fost publicat pe ascuns și descoperit întâmplător de Bogdan Oprea, profesor la Facultatea de Jurnalism a Universității București. Specialist în comunicare, fost purtător de cuvânt la Minsterul Sănătății, pentru scurtă vreme chiar în perioada pandemiei, și cunoscător al sistemului, Oprea a sesizat în acest raport o serie de probleme care pun sub semnul întrebării buna credință a celor care au administrat campania de vaccinare și profesionalismul lor.
Adevărata campanie de vaccinare a început oricum târziu și a fost folosită des ca o vitrină oferită politicienilor. Raportul Comitetului începe, de altfel, cu o cuvântare a președintelui, urmată de o declarație a premierului Nicolae Ciucă și de un lung expozeu al doctorului-colonel Valeriu Gheorghiță, ca fost președinte al acelui Comitet Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva Covid-19. Colonelul Gheorghiță a fost comparat în perioada mandatului pe care l-a avut cu omologul său din Portugalia, viceamiralul Henrique Gouveia e Melo, fost comandant de submarin, care a reușit să convingă peste 90% din populația țării sale să se vaccineze prin campania sa unitară și prin argumentele lui clare, adesea provenite din limbajul defensiv al militarilor, dar și prin sinceritate și empatie.
Rezultatul colonelului Gheorghiță a fost mult mai modest, după cum arată de altfel și raportul pe care oficialii români ar fi vrut să-l țină într-o zonă cvasinecunoscută: 41,85%. Tânărul colonel se laudă în document că succesul său s-a bazat pe „buna credință, transparența, onestitatea, echilibru, (…) empatie şi înțelegere față de ezitările şi preocupările oamenilor”. Mai departe, însă, raportul scoate în evidență și lucrurile despre care nici doctorul-colonel nu a vorbit și nici ceilalți din echipa lui, cu toate că le cunoșteau: 41.486 de oameni au suportat reacții grave – unii au făcut boli inflamatorii ale inimii, alții afecțiuni ale sistemului nervos, inclusiv cazuri de paralizie facială, peste 400 de cazuri de reacții alergice și 12 cu șoc anafilactic. Bogdan Oprea se întreabă „câți dintre acești oameni, nu cifre, au murit? Câți au rămas bolnavi și cu sechele pentru tot restul vieții? Câți au beneficiat de analize medicale și tratament asigurat de stat pentru că au crezut mesajele autorităților care vorbeau doar despre beneficii și care mușamalizau cazurile de efecte adverse? De câți ați avut grijă și în ce fel, domnilor și doamnelor de la Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19?”
Profesorul Oprea, care este un militant pro-vaccin și un voluntar permanent al SMURD, explică de ce ascunderea adevărului a dus la o rată foarte scăzută a vaccinării: „Ați încercat să mușamalizați cazurile de efecte adverse și ați vrut să duceți de nas o țară întreagă insultând inteligența fiecărui cetățean în parte. Orice persoană care a răsfoit un manual de comunicare de criză a înțeles că prima regulă în aceste situații este să spui adevărul pentru că orice minciună se întoarce întotdeauna împotriva ta”. Absența explicațiilor oneste și ținerea la secret a acestor cazuri au dat apă la moară conspiraționiștilor și propagandei antivacciniștilor care au defilat cu tot felul de exemple nerecunoscute la nivel oficial.
Apoi, în raportul Comitetului se mai spune că „toate acțiunile au fost implementate fără un buget alocat acțiunilor campaniei de informare şi de educare a populației”, dar din datele publice rezultă că guvernul a oferit mass-media cel puțin 50 de milioane de euro pentru campania de informare. Ce s-a întâmplat cu acești bani publici? Și-au atins ținta? Câți oameni au fost convinși prin campaniile de presă plătite că vaccinarea îi poate salva? Până la urmă există un audit de cheltuieli făcute în pandemie? Și dincolo de raport, Ministerul Sănătății a cerut un audit independent în ce privește Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19? Fără astfel de analize, nimeni nu poate afla dacă banii statului au fost cheltuiți cu sens.
o analiză de Sabina Fati pentru DW