facebook
Connect with us

Breaking News

Calendar creștin-ortodox 13 februarie 2020. Sfântul Cuvios Martinian; Sfinții Apostoli Acvilă și Priscila; Sfântul Ierarh Evloghie

Published

on

Sfinţîi Priscilla şi Acvila sunt cinstiți pe 13 februarie. Marele sinaxar grecesc al sfinţilor îi numeşte „apostoli” pe amândoi aceşti sfinţi, Priscilla şi Acvila, zicând că erau „într-un suflet cu Apostolul Pavel”. Este posibil că ei să se numere între puţinii oameni botezaţi personal de Sfântul Pavel.

Priscilla şi Acvila erau evrei de neam şi aveau că îndeletnicire facerea de corturi. Ei se aflau la Roma în anul 52 d.Hr., când împăratul Claudius (41-54 d.Hr.) i-a scos afară pe toţi evreii din Italia, datorită, se pare, tulburărilor dintre ei din pricina noii învăţături despre Hristos.

Cuviosul Martinian a intrat în viață monahală la vârstă de 18 ani, petrecând într-o peștera, din apropierea Cezareei Palestinei, vreme de 25 de ani, în înfrânare și rugăciune. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul tămăduirii, mulți oameni dobandind vindecare prin sfintele lui rugăciuni.

De asemenea, sfântul a vindecat chiar și mulți îndrăciți. Pentru aceasta, diavolul, avea să aducă asupra Sfântului Martinian numeroase ispite și năluciri, pentru a-l îndepărta de viață sihăstreasca. Cel mai mult l-a ispitit însă diavolul pe cuviosul Martinian, cu patimă desfrânării.

Odată, primind în chilie o femeie, pentru a rămâne în timpul nopții, și pe care nu s-a îndurat să o lase afară, pradă animalelor sălbatice, această a mărturisit că venise pentru el, pentru a se convinge toți că viață lui nu este vrednică de laudă. Cuviosul, ascultând-o, se invoia, puțîn câte puțîn în inima să. Dar mai înainte de a cădea în păcat, a fost tras înapoi de la cădere, prin dumnezeiescul har.

Atunci, Sfântul Martinian aprinzând multe lemne, a sărit în mijlocul focului, dojenindu-se și zicandu-și:  „de vei putea să rabzi, Martiniane, focul iadului, lăsându-te în voia poftei, supune-te femeii!” Și așa arzandu-se pe sine și smerind sălbăticia trupului, pe femeia, care și-a venit în fire văzând acestea, a trimis-o la mănăstire.

Apoi, cuviosul s-a ascuns pe o insula pustie unde a trăit timp de 10 ani. Într-o dimineață,  naufragiind o corabie,  o  față care se agățase de o scândură, a ajuns până  la locul unde se nevoia sfântul. Acesta i-a lăsat fetei hrană și adăpostul sau, apoi, zicandu-și: „Fugi, Martiniane, să nu te ajungă ispita!“, s-a aruncat în mare, înotând până la țărm.

Ultima parte a vieții, Martinian și-a petrecut-o pribegind din loc în loc până când, într-o zi, a sosit la Atena. Aici a adormit în Domnul, invrednicindu-se a fi îngropat cu mare cinste de episcopul locului.

Sinaxarul, amintește despre cele două femei că și-au desăvârșit viață dobandind și ele, de la Duhul Sfânt, semnele sfințeniei. Prima, Zoe, s-a dus la mănăstire și trăind acolo în curatie, s-a învrednicit de a face minuni. Cea de-a două, Fotinia, a rămas pe acea stanca din mare, până la sfârșitul vieții.

Troparul Sfântului Martinian Văpaia ispitelor, prin curgerile lacrimilor o ai stins Fericite și valurile mării și pornirile fiarelor înfrânându-le ai strigat: preaslăvit ești Atotputernice, cel ce m-ai mantuit de foc și de vifor.

Tot în această zi facem pomenirea: – Sfinților Apostoli Acvilă și Priscila; – Preacuviosului Evloghie, arhiepiscopul Alexandriei; – Cuviosului Simeon, ctitorul Mănăstirii Hilandar din Athos; – Sfântului Serafim Sobolev.

Recomandări

Popular

X