Două persoane cunosc parola pentru Schengen
Dialog în limba română din romanul “Moșia de lângă hotar” al scriitorului bulgar Iordan Iovkov:
– Eu sunt șef de poștă la Senovo și facem inspecție la graniță.
– Bine! Bine! – zâmbea soldatul.
De când Iordan Iovkov a scris primul său roman, în 1934, multe schimbări au avut loc de-a lungul graniței bulgaro-române. Mai întâi, ea a fost mutată spre nord, pentru a include în 1940 în teritoriul bulgar Dobrogea de Sud, conform Tratatului de la Craiova. În al doilea rând, cele două țări nu sunt rivale, ci aliate. În al treilea rând, țăranii de la frontieră din țara noastră au învățat mai bine – dacă nu românește – măcar englezește, pentru a avea o comunicare cu grănicerii din partea opusă. Dar granița continuă să-i separe, relatează SEGA citat de Rador Radio România.
Atât Bulgaria, cât și România doresc să o desființeze, astfel încât să nu împiedice libera circulație între ele.
Dar nu pot ajunge singure la un acord, ci trebuie să-i întrebe pe alții. Pentru că acest lucru se poate întâmpla doar în spațiul Schengen mai larg, fără frontiere interne, unde o țară (Austria) nu dorește categoric să le lase să intre, iar alta (Olanda) încă ezită.
Prim-ministrul bulgar Nikolai Denkov a mers la 24 octombrie să verifice la Viena de ce parola „Schengen, deschide-te!” nu funcționează, deși ar fi trebuit să fie suficientă, având în vedere că Bulgaria a îndeplinit criteriile tehnice de aderare încă din 2011, conform Tratatului său de aderare la UE. El le-a explicat austriecilor cât de benefic ar fi pentru ei să ne dea undă verde, de parcă ei înșiși nu și-ar cunoaște propriile interese. Cu o zi înainte, ministrul de Interne, Gerhard Karner, l-a lăsat să înțeleagă că merge cu temele nefăcute: „Am văzut gardul de-a lungul graniței dintre Bulgaria și Turcia. Am fost acolo împreună cu cancelarul federal și se vede că mai este mult de lucru… Condiția necesară este să existe o pază viabilă la frontiera externă și, până când aceasta nu va funcționa, nu are rost, ori mai degrabă, nici nu mă pot gândi la reducerea pazei la frontieră”. Din punct de vedere formal, este din nou vorba de criterii tehnice – un gard insuficient de puternic. Dar motivul este altul.
Parola a fost schimbată
De mai bine de 12 ani, Olanda și, după ea, și Austria așteaptă să audă alte cuvinte magice pentru deschiderea porții Schengen. Pe acest subiect a exersat cel mai mult Boiko Borisov, pentru că a guvernat cel mai mult timp. Începând de la peretele netencuit al adăpostului pentru migranți, până la sclipirea sa din ziua vizitei lui Denkov că „Bulgaria trebuie să recâștige încrederea Austriei”, el dă impresia că își dorește cu adevărat să fie de ajutor. Și ar putea fi, dar fuge „cu la 200/h” de cuvântul magic “Barcelonagate”.
Cu doar o săptămână în urmă, procuratura a scos-o din vocabular, spre ușurarea lui. Nu mai există o astfel de afacere dubioasă și, prin urmare, nu mai există un astfel de lider de partid suspectat de corupție și spălare de bani. Borisov este curat și îngrijit, așa cum ar trebui să fie politicienii de nivel înalt. Îl vedem alături de liderul în ascensiune al Mișcării pentru Drepturi și Libertăți (DPS), Delian Peevski, care evită cuvântul magic „Magnitsky”. I l-au atribuit americani cu o acuzație de corupție, dar procuratura bulgară nu este obligată să folosească limbi străine.
Sensul internațional al acestor două cuvinte este următorul: Atunci când o țară și-a câștigat o reputație de stat “mâncat” de corupție la nivel înalt și nu a condamnat nici măcar o singură persoană cunoscută coruptă, încrederea că are un parchet funcțional tinde să ajungă la zero. În consecință, puțini ar crede în vârfurile ei hoațe de la guvernare, că stau incoruptibile de strajă la graniță. Ea nu a trecut examenul, chiar și după ce cele două cuvinte „Barcelonagate” (din Spania) și „Magnitsky” (din SUA) i-au fost sugerate din străinătate. În loc să le pună în uz juridic, ea le-a respins ca pe niște străine dăunătoare. Astfel a revenit la ușoară justificarea că străinii nu ne vor în Schengen pentru că își rezolvă probleme interne. Dacă vorbim de probleme interne, înțelegem că sunt în întregime bulgărești.
Cu o zi înainte de vizita lui Denkov la Viena, liderul formațiunii „Continuăm Schimbarea”, Kiril Petkov, a acordat un interviu cotidianului austriac „Der Standard”, în care a asigurat că Bulgaria a făcut progrese semnificative în lupta împotriva corupției, de la preluarea atribuțiilor de către noul guvern. “Parlamentul de la Sofia a adoptat cea mai dură lege anticorupție din ultimii zece ani, a introdus un mecanism de investigare a procurorului general și chiar a deschis Constituția bulgară pentru desfășurarea unei reformei judiciare. Se așteaptă ca Olanda să renunțe la veto pe baza acestui progres”, a spus el.
Cine are o asemenea așteptare?
Cu doar cinci zile înainte de interviu, a venit exact semnalul opus de la Luxemburg, unde se adunaseră miniștrii din Consiliul UE pentru Justiție și Afaceri Interne. Întrebat de un trimis al BNR, ministrul olandez de interne, Eric van der Burgh, a spus: „Situația nu s-a schimbat în acest moment și nu văd cum se va schimba pe termen scurt. În primul rând, dorim o misiune independentă de constatare a faptelor. Apoi, se așteaptă un raport de la Comisia Europeană, în care să scrie: „Ele nu doar că au adoptat legile necesare legate de statul de drept, ci le-au și implementat”. După care nu a acceptat invitația ministrului bulgar de Interne, Kalin Stoianov, să vorbească despre Schengen.
Greșeala lui Kiril Petkov este că a încercat să treacă cu un număr cunoscut. Timp de mai bine de 16 ani, Comisia Europeană a monitorizat Bulgaria pentru corupție la nivel înalt și crimă organizată, raportând doar modificări legislative și reforme structurale, dar nu și rezultate reale, exprimate în sentințe pronunțate. În cele din urmă, a obosit și, în anul 2019, a încetat să scrie rapoarte despre Bulgaria în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV), care doi ani mai târziu a fost dublat de Mecanismul european privind statul de drept. Oficial, MCV-ul a fost închis de Comisia Europeană pe 15 septembrie 2023 și a generat bucurie în cercurile politice din Sofia. Acestea nu bănuiau că se confruntă cu o nouă problemă.
În timp ce Olanda insista înainte pentru două rapoarte consecutive pozitive (și fără critici) pentru Bulgaria privind MCV-ul, ca să renunțe la dreptul de veto pentru Schengen, acum a cerut din nou de la Comisia Europeană să scrie un raport din care să rezulte nu numai ce legislație a fost adoptată, ci și cum se aplică. Cercul vicios s-a închis și s-a învârtit din nou în jurul politicienilor corupți care încă mai cred că legile și închisorile sunt pentru săraci.
Kiril Petkov, care a venit pe scena politică din exterior ca neatins de corupție, s-a aliniat alături de persoane precum Boiko Borisov și Delian Peevski, care apar deja de bunăvoie ca luptători parlamentari împotriva corupției. Nu au votat doar pentru „cea mai grea lege anticorupție”, ci au preluat singuri și inițiative privind modul de remodelare a legislației – de la Constituție la transpunerea directivelor europene. Pentru că sunt încrezători că nu îi afectează. Așa cum nu afectează întregul lanț al corupției, care a fost strâns timp de trei decenii de tranziție infracțională. Acolo nu a existat niciodată o verigă slabă, care să poată fi ruptă.
Nu se știe de ce guvernanții speră că Bulgaria va depăși bariera în decembrie, când președinția spaniolă a Consiliului UE poate pune subiectul Schengen pe ordinea de zi a ședinței miniștrilor de interne. Este clar că nu se va schimba nimic semnificativ în Bulgaria până atunci. Prin urmare, Austria și Țările de Jos vor trebui să se schimbe. Singurul gest de bunăvoință pe care Bulgaria îl poate face față de ele este să facă apel la contingentul său infracțional să se comporte decent în următoarele două luni. Cu alte cuvinte: „Nu vom fura până la Schengen”. Apoi – vom face ceea ce știm.