Duminică, după excluderea din partid, deputatul acuzat că și-ar fi agresat soția a anunțat că nu va demisiona și din Parlament, după ce, cu doar două zile în urmă, se angajase la acest gest, „spre binele colegilor […] și al românilor care cred în AUR”. De unde și concluzia că, ori binele colegilor și românilor nu mai este dependent de acest gest, ori pur și simplu omul s-a răzgândit. În ambele cazuri, el denotă nivelul „schimbării” aduse de „partidele noi”. În aceeași zi, a apărut în media un presupus angajament de colaborare cu Securitatea, care ar fi fost semnat de Ion Țiriac în 1963. Celebrul afacerist nefiind implicat în politică, știrea a murit în aceeași zi. No comment.
Luni, șirul ironiilor la adresa lui Klaus Iohannis, urmare a ipoteticei discuții avute cu Volodimir Zelenski pe tema drepturilor minorităților, a fost continuat de Victor Ponta, care a susținut președintele dumneavoastră a vorbit după ce a închis președintele Ucrainei. Și pentru ca ziua să fie amuzantă până la capăt, Lucian Bode a dat în judecată Universitatea care îi acordase titlul academic, pentru că aceasta ar fi constituit o comisie de analiză a tezei. Din câte știm, inițial softul anti-plagiat a indicat că lucrarea nu este suspectă, de unde și inadecvarea deciziei de a solicita instanței să blocheze demersul, mai cu seamă că rezultatul său urma să fie irelevant, cel puțin legal. Prin această miscare s-a reușit doar să reinflamarea subiectului, dând apă la moară foștilor și actualilor aliați din USR. Atât s-a putut.
Marți, succesul politicii externe românești a fost consfințit încă o dată, după cum personal anunțasem în ultima lună: Suedia, care a preluat președinția rotativă a Consiliului UE, a anunțat ceea ce știa toată lumea: nu va iniția un vot privind admiterea Bulgariei și României în Schengen până la încheierea unui acord cu ţările care s-au opus în decembrie aderării celor două state. Iar pentru că intrarea în spațiul fără vize s-a rezolvat, coaliția a revenit la anterioara prioritate națională: România educată (probabil din meditații). Cu cel mai mic buget din ultimii 30 de ani, dar și cu cel mai flexibil ministru de resort, capabil de plecăciuni care ar fi pus la încercare și mobilitatea Nadiei Comăneci în anii `70, partidele de la putere au decis adoptarea aberațiilor prezidențială până la 15 martie. Doamne-ajută!
Miercuri, teza doctorală a ministrului Internelor a fost considerată „profund viciată” de către Comisia de Etică a Universității Babeș-Bolyai. Ce o însemna asta din punct de vedere academic sau instituțional, nu știm. Însă e cert că procesul anunțat luni nu mai are vreun temei, câtă vreme decizia s-a dat și publicat. Totuși, mai există o speranță: întâiul schior al țării să uite aiureala aia cu „toleranță zero în privința plagiatului” (lui Ponta)
Joi, rezultatul ignoranței, inculturii, incompetenței și lipsei demnității în politica externă a condus la ceea ce anunțasem deja drept iminent și implacabil: românii au intrat direct pe locul 1 în topul euroscepticilor, conform sondajului Eurobarometru. Degeaba avem o creștere uriașă a PIB de la aderarea din 2007 până azi, degeaba nivelul de bunăstare a urcat simțitor. Sigur, în paralel și cu noi provocări. Însă dacă facem un calcul, suntem indiscutabul marii beneficiari ai extinderii UE de acum 15 ani. Totuși, reacția emoțională după eșecul Schengen, pentru care tot iresponsabilii argați ai președintelui dumneavoastră au ridicat așteptările, face ca România să își schimbe, din păcate, radical busola politică la nivel cetățenesc. 23% dintre conaționali consideră că statutul de membru al UE nu e un lucru bun, urmați de austrieci, 20%, în timp ce francezii și italienii au procente egale, 13%
Vineri, parcă pentru a valida sondajul european, într-un soi de compunere de clasa a 5-a, locatarul de la Cotroceni a consfințit toate cauzele exploziei euroscepticismului. Decorând anticipat diverse personalități, cu ocazia Zilei culturii, acesta ne-a luminat, printre alte nestemate ale profunzimii sale enciclopedice: “în ultimele două secole, elitele culturale române au inspirat societatea să pășească pe drumul către modernizare și democratizare occidentală”. Lăsând deoparte dezacordul de la final, pentru care meditațiile la fizică nu puteau oferi soluții, rămâne o întrebare: se poate ca cel mai mic procent din PIB pentru Educație să mai producă elite culturale? Dar ca să avem și vești bune, în Sectorul 1 s-a lansat candidatura unui curajos tânăr urbanist, Alexandru Pânișoară, care promite să descăuneze forma de viață înfrățită cu gunoaiele și isteria, care a câștigat funcția de edil așa cum am văzut cu toții la televizor și care pare în permanent război cu locuitorii.